Ljubi efeb, dobri moj prijatelj,
kako naj ti bom podobna?
Nič se ne more primerjati s tvojo brezmadežno lepoto
in ni dekleta,
ki bi se kosalo s tabo. Zato skušam
biti v tvoji bližini,
medtem ko si ti v svojem svetu
in se smejiš, rahlo premikaš prste, kot da bi
z roko vodil nevidnega syrinxa. Razvajaš se,
potem gledaš v prazno kot kak
pobrušen kip. In potem plešeš v polmraku
sam samcat kot kak… cined
ali zaljubljena ptica.
Ženska in moški se te ne moreta dotakniti
in vse okrog tebe je pokvarjeno.
Gledam te brez misli,
tako kot sem nekega dne zrla
v čisto delikatno pohotnost rastline
s smešnim in obenem prefinjenim imenom,
pri žensko-moškem cypripediumu
izgubljenem nekje v izložbi
cvetličarne.
Pleši, dragi prijatelj! Stroboskop te prekolje v pošast. To je tvoja
večkratna lepota (Shiva - me je prešinilo - pri osemnajstih)
in jutri boš odšel.
Tvoji dolgi, odišavljeni lasje bodo ležali na umazanem cementu,
tvoja griva bo spoznala umazano, zamaščeno frizerjevo roko,
nek zverinski častnik te bo izžel z naročili nek star zdravnik te bo dolgo tehtal,
bežno se te bo dotaknil,
zavaljeni vojaki te bodo trepljali po ramenih.
Preganjali te bodo
in ti izprašili hlače.
Ti, lazy, se boš že naučila, kaj je virtus in labor.
Moškega bodo naredili iz tebe, potem
te bosta dobila v roke ostareli Priapula
in neumna ženska, boš že videla…
Ko plešeš, se mi zdi, da si filigranska
senca v fauvistični sliki.
Rada bi te obkolila s pesmijo
in te pozabila.
Rada bi mislila nate kot na fanta, ki
je nekega turobnega dne preveč mirno bral
v oddaljenem bossa-nova ritmu
Chrarlesa d’Orelansa
(“Le monde est ennuyé de moy
Et moy pareillment de lui”,
še veš?
Dobri prijatelj,
ne dekle, ne fant
Endymion,
tako te zaprem v svojo glavo
in buljim vate,
v tvojo čisto lepoto,
brez misli, na drugi strani izložbe v cvetličarni.
Z nemo, sofisticirano pesmijo bi te rada obkolila
in te pozabila.
iz romunščine prevedel Aleš Muster
Dulce efeb, bunul meu prieten,
cu ce să te asemăn?
Nimic nu se măsoară cu frumuseţea ta curată
şi nu există fată
cu tine să se-ntreacă. De-aceea caut
în preajma ta să fiu
în timp ce tu petreci în lumea ta
rîzînd, mişcînd din degete uşor de parcă
ai mînui un syrinx invizibil. Te-alinţi,
apoi priveşti în gol precum
o netedă statuie. şi-apoi dansezi în clarobscur
tu singur, ca un... cined
sau ca o pasăre îndrăgostită.
Femeia şi bărbatul nu pot să te atingă
şi tot-n jurul tău e bădăran.
Mă uit la tine fără gînduri
aşa cum într-o zi privit-am
concupiscenţa pură, delicat-a unei plante
cu nume caraghios şi în acelaşi timp suav,
la feminin-virila cypripedium
pierdută undeva într-o vitrină
de florărie.
Dansează, prieten drag! Un stroboscop te-mparte fantomatic. E frumuseţea ta
multiplă (un Shiva - tot îmi veni în minte - de opşpe ani).
şi mîine vei pleca.
Părul tău lung, parfumat, va zace pe-un mizer ciment,
coama ta va cunoaşte mîna murdară, grăsoasă, a unui frizer,
vreo brută ofiţerească te va slei-n comenzi,
îndelung vreun doctor bătrîn te va cîntări,
te va atinge în treacăt,
soldăţoi îndesaţi te vor bate pe umăr.
Te vor alerga şi
ca pe-o ridiche te vor freca.
Tu, lazy, învăţa-vei pe virtus şi labor.
Bărbat or să scoată din tine şi-apoi
tircoale-ţi vor da şi Priapul tomnatec,
şi proastă femeia, molatec...
Acum îmi pari, dansînd, o umbră
filigranată într-un tablou fovist.
Aş vrea să te-nconjor c-un cîntec
şi să te uit.
Să mă gîndesc la tine ca la băiatul care
într-o zi fumurie prea-liniştit citea
pe-un ritm îndepărtat de bossa-nova
Pe Charles d’Orleans
(“Le monde est ennuye de moy
Et moy pareillement de lui”
mai ştii?)
Prieten bun,
nici fată, nici băiat,
Endymion,
aşa te-nchid în mintea mea
şi mă holbez la tine
la frumuseţea ta curată
fără gîndyuri ca dup-un geam de florărie.
C-un cîntec mut, sofisticat, aş vrea să te-nconjor
şi să te uit.
